Epistola a doua către bucovineni a lui Constantin Arcu, în revista „Timpul” nr. 1/2012

INSCRIPȚII

Epistola a doua către bucovineni a lui Constantin Arcu
I. Grîul și neghina
Har vouă și pace în suflet, frați bucovineni!
În prima epistolă am prezis că voi fi atacat dur pentru că m-am adresat deschis și onest vouă, asigurîndu-vă că sînt pregătit sufletește să-mi duc crucea și să îndur ceea ce mi-a fost scris. Știam că ponegritorii vor sări la beregată, însă mă simțeam protejat de o neașteptată liniște sufletească pentru că nu vă voiam decît binele. Din capul locului detractorii s-au întrebat în ce calitate mă adresez vouă, eu, care sînt un „venetic”. Sfîntă ignoranță! În secolul al XIX-lea două valuri masive de bucovineni s-au stabilit pe moșia Flămînzi și urmașii lor au pornit mai tîrziu Răscoala din 1907. Eu sînt urmaș al urmașilor acelor bucovineni și m-am întors acasă, n-am nevoie de încuviințarea cuiva. În plus, de zeci de ani muncesc aici și sînt considerat om de-al locului, încît bucovinenii adevărați n-au avut rețineri de a mă alege în tot felul de funcții, inclusiv președinte al Societății Scriitorilor Bucovineni. Și, nu în ultimul rînd, există un resort din străfunduri care te determină într-un anumit moment să te adresezi cuiva pentru că ai ceva să-i spui, nu am premeditat nimic. Vă asigur că nu mi-am făcut calcule de imagine pregătindu-mi intrarea în politică, așa cum am fost bănuit.
Într-adevăr, prima scrisoare a separat grîul de neghină. Și e bine. În timp ce-mi suflec mînecile, observ cu bucurie că e puțin gunoi. Impuritatea capătă chipul unor detractori care au trecut la atacuri înțesate cu insulte și minciuni, învelite într-un limbaj grobian, ca la ușa cortului. Mă rog, fiecare se adresează și se comportă așa cum a fost educat. Însă pretinde că asta e… literatură (ptiu!). Răstălmăcindu-mi intențiile și vorbele, am fost acuzat de toate relele din lume. Încît, firește, Bucovina va renaște numai după ce eu mă voi întoarce în „Țara paielor”! Se cere purificarea ținutului de „venetici”, o idee decurgînd direct din ideologia fascistă. Ne aflăm într-un spațiu eterogen demografic în care dintotdeauna au coexistat etnii diferite, un tărîm al multiculturalității, numai o minte bolnavă putea zămisli asemenea aiureli. Dimpotrivă, ar trebui să vă rugați Domnului să-i smulgă din mijlocul vostru pe cei răi și neisprăviți. Pentru că necinste fac Bucovinei. Atacurile lor vin în sprijinul argumentelor din epistolă. Aici există oameni minunați, însă și uscături care urîțesc fața provinciei. Nu se poate totuși nega rolul acestora din urmă. Iată, atacul dur postat pe un blog și împrăștierea link-ului la sute și sute de adrese electronice a făcut ca scrisoarea noastră să aibă mulți cititori. Ne putem imagina cu umor că numarul 4/2011 al revistei de cultură Timpul în care a fost publicată epistola e acum ferfeniță de atîta răsfoit.
N-am îndoială că oamenii teferi la cap au înțeles mesajul și nu s-au simțit lezați de afirmațiile din epistolă. Au priceput semnalul de alarmă și mulți m-au asigurat că, din nefericire, am dreptate. Redau un scurt comentariu după epistola postată pe blogul meu: „frumos și cinstit asa cum sade bine unui bucovinean. Corneliu Cîrdeiu”. Pe C.C. nu l-am întîlnit de peste zece ani probabil. Din cîte știu este jurnalist la Rădăuți, un minunat orășel bucovinean în care am lucrat vreme îndelungată. Iar onorabila doamnă magistrat C.M. de la Tribunalul Suceava mi-a scris: „Dacă umila mea persoană vă poate transmite felicitări, vă rog să le primiți!!!” Oricum, textul a fost corect perceput de majoritatea covîrșitoare a bucovinenilor și o figură sinistră nu poate cenzura dialogul pe care-l am cu voi.
II. Înapoi la oile noastre. Pericolul deznaționalizării
Așadar, fraților, să ne vedem de-ale noastre. E vremea să ne aplecăm peste chestiuni cu adevărat importante, ignorînd corul de istericale și ipocrizii. Iar cea mai dureroasă problemă se află în partea de sus a Bucovinei. Am ridicat-o și în alte situații, însă tot nu-i de ajuns. Pornind de la constatarea că pe străzile Cernăuțiului rareori auzi vorbindu-se românește, m-am interesat ce se întîmplă. Unul dintre intelectualii noștri reprezentativi crede că ați fost îngenunchiați și v-ați pierdut încrederea în puterile voastre. Că măsurile luate de forțele naționaliste ucrainene în ultimii douăzeci de ani, programele și directivele privind consolidarea poziției limbii ucrainene în viața social-politică au reușit să vă inoculeze ideea că limba română nu are nici o perspectivă în Ucraina. Drept consecință, preferați să vă dați copiii la școli sau în clase cu predare în limba ucraineană. Numărul de ore la literatura română se reduce drastic, sînt înființate clase în limba ucraineană în școlile românești etc. etc. În aceste condiții limba română se aude tot mai puțin în școli și pe stradă. Dacă veți continua astfel, în cîteva generații deznaționalizarea românilor din Ucraina va fi încheiată. Ceea ce au pornit cu mult zel naționaliștii ucraineni, veți desăvîrși voi întru umilirea întregii românități. Partea de sus ar fi iremediabil pierdută chiar dacă ne-ar fi retrocedată printr-o sută de tratate.
Este nevoie să discutăm cu cărțile pe față, să punem degetul pe rană și să descoperim leacul. Din păcate, ceva s-a clintit în credința și ființa voastră. Idealul românilor, scria Eminescu, „este menținerea unității reale a limbii strămoșești și a Bisericii națioanle…”. Idealurile voastre se abat vizibil de la cele ale strămoșilor. Și totuși, refuz să cred că tăvălugul deznaționalizării v-a înfrînt și apatia generalizată a pus stăpînire pe sufletele voastre. E timpul să vă treziți din „somnul cel de moarte”, chiar dacă ar fi nevoie să se petreacă un miracol. În alt context eu consideram că se impune intervenția statului român, în contrapondere la aparatul de propagandă al statului ucrainean care acționează energic pentru deznaționalizarea românilor. Întervenția statului român pe diferite paliere (burse, subsidii pentru publicații, renovări de monumente și simboluri istorice etc.) ar fi de natură să vă reamintească apartenența voastră spirituală la românism. Poate că asta v-ar impulsiona să nu vă abandonați străinătății, insistînd să vi se recunoască drepturile decurgînd din înseși legile pozitive ale statului ucrainean. Să vă recapătați conștiința și demnitatea națională, pentru că aici, fraților, este depozitată o uriașă cantitate de energie pe cale să se pulverizeze. Și n-ar fi mai grea și dureroasă pierdere pentru națiunea română!
Salutare. Harul fie cu voi! Doamne ajută!