Biserica Sf. Lazăr din Larnaca, Cipru

Sînt pentru prima dată în Cipru și-mi dau seama imediat că oferă tot ceea ce-și dorește turistul în vacanță. Găsești aici zile însorite, plaje cu nisip fin, apa mării caldă și curată, palmieri zvelți, restaurante, cluburi și numeroase buticuri cu suveniruri. Plus oameni civilizați. Turiștii sînt mulși cu bună-cuviință, nu sînt lăsați în chiloți din primele zile. Vreau să spun că serviciile sînt de calitate și acceptabile ca preț, nu simți rapacitatea și voința individului de a se îmbogăți într-un singur sezon estival. Pentru ciprioți turismul e o afacere, un mod de a-și căștiga existența în mod civilizat, iar nu un prilej de a trage tunuri. În ziua în care am ajuns, un microbuz a venit special pentru mine în aeroport pentru transferul la hotel. Iar acolo, de îndată ce am ajuns, mi s-au întocmit formalitățile și am intrat în cameră la 11:30, mult înainte de ora la care se face check-in (ora 14).

Așa că, profitînd de bunăvoința recepționerei, pînă seara am avut timp să intru și prin Biserica Sf. Lazăr. Este acel Lazăr din Betania de care ne povestește Biblia (Ioan, 11), fratele Mariei care l-a uns pe Hristos cu mir și i-a șters picioarele cu părul ei. Deși Lazăr murise de patru zile și fusese îngropat într-o peșteră, Isus i-a strigat: „Lazăre, vino afară!”, iar mortul a ieșit cu mîinile și picioarele legate cu fîșii de pînză, cum fusese îngropat.

După crucificarea lui Isus, simțindu-se persecutat, Lazăr a părăsit Iudeea și a venit în Cipru, unde a trăit tot restul vieții, fiind primul episcop al vechiului Kition (actual Larnaca). Aici a murit și tot aici a fost îngropat.

Se spune că biserica a fost construită în sec. al IX-lea pentru a adăposti mormîntul lui Lazăr. A fost reconstituită în sec. al XVII-lea și cuprinde bogății arhitecturale, icoane și podoabe bisericești însemnate. Înăuntru e răcoare și muzica bisericească pogoară în surdină peste capetele turiștilor așezați în bănci sau rugîndu-se în fața icoanelor. Pe lîngă catapeteasmă, există o scară ce duce la Mormîntul lui Lazăr. Mormîntul nu este acoperit. Se spune că rămășițele lui Lazăr, după anul 890 d. Hr., ar fi fost mutate la Constantinopol și apoi în Marsilia, Însă rămîne pentru secole și poate pentru milenii această zidire minunată din Larnaca.